Oamenii sunt diferiţi. În relaţii întâmpinăm dificultăţi, apar discuţii contradictorii care atrag după sine emoţii negative, intense, care duc la sentimentul de “oboseală”. Asta înseamnă că nu mai suntem capabili să gândim limpede, copleşiţi din punct de vedere psihic şi fizic. Preferăm, mai degrabă, să ne închidem în noi, şi să fugim din faţa acelei persoane. Iar acest aspect duce la împiedicarea apropierii emoţionale.
The Wisdom of Trauma, un film documentar despre traume – rănile lăuntrice care ne conduc şi ne afectează viața, comunitatea și societatea în ansamblu, despre dependenţe, despre cele două nevoi fundamentale în copilărie: ataşament şi autenticitate, aprofundând modul în care trecutul nostru ne modelează prezentul.
Vorbind despre traume și efectele sale asupra minții umane, dr. Mate consideră că trebuie să evităm soluțiile de rezolvare rapidă a acestor probleme complexe, analizând schimbările de durată.
Chiar dacă eşti la început de drum într-o relaţie sau de foarte mult timp, oricând îţi poţi testa partenerul. Aţi început să ieşiţi la întâlnire, v-aţi simţit atraşi unul de altul, discutaţi deschis despre ce vă place şi ce nu vă place, despre sex, despre dragoste, despre împlinire, despre implicare, despre orice, lejer şi jucăuş, uşor-uşor vă veţi descoperi propria casă a minunilor, propria voastră poveste, filă cu filă, ajungând la coperta care vă defineşte ca un întreg.
Ce-nseamnă a fi special? Fiecare om e special în felul lui. Întâlnim oameni pe parcursul acestei călătorii care ne marchează sau de la care avem multe de învăţat. Unii ne învaţă ce înseamnă dragostea, alţii dezamăgirea, unii ne îmbracă cu bunătate şi recunoştinţă, fericire, dăruire, alţii cu tristeţe şi amăgire. Dar toţi oamenii au ceva special: lecţia de viaţă pe care ne-o oferă gratuit în acel moment, în acel timp, în acea secundă, trebuie doar să o învăţăm. Să o învăţăm nu pentru a nu repeta aceleaşi scheme, ci să acceptăm că suntem diferiţi, avem temeri, avem dorinţe, avem trecut, incertitudini, deconstrucţii emoţionale, greşim şi să nu ne fie ruşine că greşim. Suntem speciali şi asta trebuie să ne întărească pentru a depăşi orice obstacol în drumul vieţii, pentru a ne îmblânzi şi a descoperi fiecare însuşire pozitivă. Să conştientizăm că noi suntem transformarea stărilor emoţionale.
De câţiva ani am tot aplicat intervenţia recunoştinţei. La început, credeam că sunt doar vorbe în vânt. „Recunoştinţă, recunoştinţă, dar până când?” Şi, totuşi, de mici suntem învăţaţi să mulţumim, „Mulţumesc pentru masă. Mulţumesc pentru cadou. Mulţumesc.” Şi, nu-i aşa, că după ce aţi mulţumit, persoana din faţa voastră îşi schimbă radical mimica feţei, comportamentul, atitudinea? Chiar şi când eşti la cumpărături, într-un supermarket anume, şi la casă dai de o doamnă nervoasă, agitată, iritată de program, aglomeraţie sau de vreun client dificil, şi tu vii şi-i multumeşti, zâmbindu-i. Dintr-o dată faţa i se luminează, şi devine mai calmă şi cooperantă. Pentru că oamenii au nevoie de zâmbet şi recunoştinţă. Oamenii au nevoie să fie apreciaţi. Oamenii au nevoie de bunătate.
Ce se întâmplă când iubeşti prea mult?
Robin Norwood, psihoterapeut de cuplu, spune că: “atunci când a iubi înseamnă suferinţă, înseamnă că iubim prea mult. Când conversaţiile noastre cu prietenii se învârt în jurul lui, şi aproape toate propoziţiile noastre încep cu el…, înseamnă că îl iubim prea mult”.
Sunt sigură că de multe ori aţi găsit justificări şi scuze pentru stările lui proaste, iritări, indiferenţă, pe lipsa comunicării, pe promisiuni încălcate, dând vina ba pe trecut sau pe nefericire şi vă doriţi să fiţi la dispoziţia lui… înseamnă că iubiţi prea mult.
Noi, toţi, avem traume. Unele traume au fost eliberate, altele sunt încă subjugate şi stau ascunse în pereţii sufletului, şi este nevoie de multă introspecţie, de terapie, ca să fie scoase la suprafaţă, să fie confruntate, şi să fie acceptate prin eliberare.
De câte ori aţi făcut compromisuri de dragul iubirii?
