Pe urmele Cenușăresei: când povestea pe care am primit-o devine povestea pe care o trăim
Posted inCălătorie interioare Psihologie

Pe urmele Cenușăresei: când povestea pe care am primit-o devine povestea pe care o trăim

„Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.”

Poate că aceasta este una dintre cele mai cunoscute promisiuni pe care le-am primit în copilărie.

Am crescut cu povești în care, după suficientă suferință, apare salvarea. Cenușăreasa își pierde pantoful, prințul îl găsește, ușa unei alte vieți se deschide și ceea ce părea imposibil devine posibil.

Dar ce se întâmplă atunci când creștem?

Ce se întâmplă când răsucim cheia în ușa propriei vieți și descoperim că nu intrăm într-un palat, ci într-o casă construită din poveștile pe care le-am primit?

Uneori, abia atunci începem să observăm că zestrea emoțională nu stă doar în lucrurile pe care le-am primit, ci și în felul în care am învățat să iubim, să ne protejăm, să ne temem și să ne privim pe noi înșine.

Odată ce răsucești cheia în ușa vieții

Posted inPsihologie Psihologie practică

Cum îți poți schimba comportamentul în 14 zile: ghid practic pentru a construi obiceiuri noi

Uneori știm foarte bine ce vrem să schimbăm.

Vrem să nu mai amânăm.
Vrem să nu mai verificăm telefonul atât de des.
Vrem să nu mai reacționăm impulsiv atunci când ne simțim răniți.
Vrem să învățăm să spunem „nu”.
Vrem să avem mai multă grijă de noi.
Vrem să nu mai evităm lucrurile care ne provoacă anxietate.

Și totuși, între „știu că trebuie să schimb ceva” și „fac diferit” există o distanță uneori surprinzător de mare.

Schimbarea comportamentală nu înseamnă să devii peste noapte o altă persoană. Nu presupune să ai o voință extraordinară și nici să te forțezi până când vechiul comportament dispare.

Înseamnă, mai degrabă, să începi să observi cum apare comportamentul, ce îl declanșează, ce îl menține și ce poți face diferit data viitoare.

În acest articol vei descoperi principiile care stau la baza unui proces de 14 zile și vei putea descărca gratuit ghidul practic cu exercițiile pentru fiecare zi.

Posted inArticole psihologice Călătorie interioare Psihologie

Cobori. Și tot cobori. Despre frica de a ne întâlni cu noi înșine.

Există câteva propoziții pe care le aud atât de des în cabinet, încât uneori am impresia că oamenii nu le rostesc unul după altul, ci că aceeași voce se așază în fața mea, purtând chipuri diferite.

  • „Nu sunt suficient de puternic.”
  • „Nu pot să mă schimb.”
  • „Nu știu cine sunt și ce vreau.”
  • „Nu înțeleg de ce am ajuns aici.”

De fiecare dată mă întreb dacă acestea sunt, într-adevăr, întrebările cu care au venit.

Sau dacă sunt doar felul în care suferința a învățat să vorbească.

Ani la rând am fost învățați că problema trebuie rezolvată. Să înțelegem, să analizăm, să găsim cauza, să reparăm. Și totuși, există momente în care explicațiile nu aduc liniște. Ele doar ne oferă iluzia că, dacă vom gândi suficient de mult, vom găsi ieșirea.

Mintea noastră este extraordinară. Calculează probabilități într-o fracțiune de secundă. Anticipează pericole, construiește scenarii, încearcă să prevină suferința înainte ca aceasta să existe.

Dar uneori, tocmai această inteligență devine colivia noastră.

Ne petrecem zile, luni sau chiar ani încercând să aflăm ce se va întâmpla dacă alegem un drum sau altul. Analizăm fiecare relație, fiecare decizie, fiecare posibil eșec. Ne spunem că suntem prudenți.

În realitate, poate că ne este doar teamă.

Nu de viitor.

Ci de întâlnirea cu noi înșine.

Pentru că există o întrebare pe care aproape nimeni nu își dorește să o privească prea mult timp:

Cine sunt eu atunci când nu mă mai ascund în spatele rolurilor mele?