Posted inArticole psihologice Sertarul cu creaţii
Philantropia – Poartă balerinii cu aripi
Da. Mai. Curaj. Trei cuvinte pentru zilele în care uiți să mergi mai departe Chiar…
Posted inSertarul cu creaţii
Femeia care își lăsase inima în oglindă — un prim sertar deschis
Există povești pe care nu le scriem Există povești pe care nu le scriem pentru…
Posted inCălătorie interioare Psihologie
Când tăcerea doare: toate versiunile noastre care locuiesc în același suflet
„Tăcerea doare!” Uneori, o voce necunoscută ne șoptește acest lucru într-un moment în care nu…
O relație mai sănătoasă cu banii: când banii nu mai sunt o sursă de frică, vinovăție sau control
Banii fac parte din viața noastră de zi cu zi. Plătim facturi, cumpărăm lucruri de…
Posted inCălătorie interioare Psihologie
Traumă și pierdere – când ceea ce ai pierdut schimbă felul în care te raportezi la viață
Există pierderi despre care putem vorbi. Și există pierderi pentru care cuvintele par insuficiente. Pierderea…
Posted inCălătorie interioare Psihologie
Pe urmele Cenușăresei: când povestea pe care am primit-o devine povestea pe care o trăim
„Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.”
Poate că aceasta este una dintre cele mai cunoscute promisiuni pe care le-am primit în copilărie.
Am crescut cu povești în care, după suficientă suferință, apare salvarea. Cenușăreasa își pierde pantoful, prințul îl găsește, ușa unei alte vieți se deschide și ceea ce părea imposibil devine posibil.
Dar ce se întâmplă atunci când creștem?
Ce se întâmplă când răsucim cheia în ușa propriei vieți și descoperim că nu intrăm într-un palat, ci într-o casă construită din poveștile pe care le-am primit?
Uneori, abia atunci începem să observăm că zestrea emoțională nu stă doar în lucrurile pe care le-am primit, ci și în felul în care am învățat să iubim, să ne protejăm, să ne temem și să ne privim pe noi înșine.
