Ce-nseamnă a fi special? Fiecare om e special în felul lui. Întâlnim oameni pe parcursul acestei călătorii care ne marchează sau de la care avem multe de învăţat. Unii ne învaţă ce înseamnă dragostea, alţii dezamăgirea, unii ne îmbracă cu bunătate şi recunoştinţă, fericire, dăruire, alţii cu tristeţe şi amăgire. Dar toţi oamenii au ceva special: lecţia de viaţă pe care ne-o oferă gratuit în acel moment, în acel timp, în acea secundă, trebuie doar să o învăţăm. Să o învăţăm nu pentru a nu repeta aceleaşi scheme, ci să acceptăm că suntem diferiţi, avem temeri, avem dorinţe, avem trecut, incertitudini, deconstrucţii emoţionale, greşim şi să nu ne fie ruşine că greşim. Suntem speciali şi asta trebuie să ne întărească pentru a depăşi orice obstacol în drumul vieţii, pentru a ne îmblânzi şi a descoperi fiecare însuşire pozitivă. Să conştientizăm că noi suntem transformarea stărilor emoţionale.
Cu o gândire pozitivă toate aceste aspecte îmbracă altă imagine, mult mai frumoasă şi mai uşor de digerat. Viaţa e prea frumoasă pentru a ne opri din drumul nostru, din visele noastre.
Oamenii marchează oameni? Întotdeauna. Fie printr-un simplu gest, apreciere, cuvânt, comportament, tăcere, dar tot lecţii de viaţă sunt. De multe ori, nu ştim să aplanăm anumite situaţii conflictuale, şi atunci rămâne tăcerea, suferinţa, tristeţea, durerea, dar… dar nu trebuie etichetate astfel de momente pentru că fiecare e liber să facă exact ceea ce simte. Fiecare are dreptul să rănească, şi chiar dacă noi nu îi găsim o explicaţie în acel punct, în acel prezent, de cealaltă parte a baricadei totul are un sens şi, poate că, e îndreptăţit să acţioneze de aşa manieră. Totul e interpretabil. Nu ştim ce e în sufletul celor din jur. Nu suntem clarvăzători, dar interesul şi grija pentru noi, dragostea necondiţionată care ne-o acordăm, toleranţa faţă de lumea exterioară, sunt ceva minunat, şi ne ajută să ne eliberăm şi de a avea încredere în noi, şi de a vedea frumuseţea din noi.
Oricât ne-ar răni o persoană, oricât ne-ar dezamăgi, ia întotdeauna partea bună din ceea ce te înconjoară, din oameni, pentru ca toţi oamenii au ceva bun în ei. E acolo ascuns printre pereţii traumelor, doar trebuie să priveşti cu atenţie şi deschidere, şi să îi accepţi aşa cum sunt, imperfecţi, dar care au multe de dăruit. Nimeni nu e perfect! Pe cât suntem de speciali, suntem atât de imperfecţi, cu traumele noastre!
Important este că trebuie să acceptăm deciziile fiecăruia. Dacă iubeşti şi simţi că nu ţi se răspunde la fel, asta nu înseamnă că trebuie să iubeşti mai puţin sau să critici, ori să răneşti prin atitudine, cuvinte, ci pur şi simplu ai atâta dragoste de oferit, pentru că noi oamenii iubim, şi iubim al naibii de mult şi profund, şi „cineva” sigur se va bucura de ea. Ai întins o mână de ajutor cuiva şi gestul ţi s-a returnat fără o mulţumire? Dăruieşte fără aşteptări, să fii tu în orice situaţie. Zâmbeşte şi bucură-te de fiecare clipă. În tine stau toate sentimentele cele mai pure şi frumoase!
Trebuie să fim recunoscători pentru fiecare poveste care ne marchează pentu că fiecare poveste va scrie cartea experienţelor noastre, iar aceste evenimente vor crea amintiri, iar amintirilor să nu le permitem să se prăbuşească peste noi, să nu le lăsăm să ne consume energetic ci să le oferim dragoste pentru că ne aparţin, sunt ale noastre. Învaţă să te iubeşti şi să îţi vindeci rănile. Atunci când te iubeşti pe tine şi ceilalţi din jur o vor face. Fiecare sentiment negativ să-l facem prietenul nostru! Fă pace cu el!
Totul în viaţă este o lecţie, unele lecţii sunt bune, altele mai puţin bune, important ca fiecare sentiment negativ să-l transformăm în sentiment pozitiv. Universul lucrează prin noi, prin gândurile noastre, doar trebuie să ne dorim şi să acceptăm că timpul e relaţia cea mai frumoasă cu noi, cu tine!
„Unii oameni apar în viața ta ca o binecuvântare.
Alții ca o lecție”. -Maica Tereza-
