Ejacularea precoce este una din cele mai comune probleme sexuale ale bărbaților. Dar este în același timp și una dintre cele mai greșit înțelese. Ejacularea precoce este o disfuncție multidimensională care poate avea determinanți foarte diferiți. Nu este ușor să se stabilească cauzele acestei disfuncții, pentru că multe dintre ele funcționează în interdependență cu efectele. Cu toate acestea, se știe că factorii psihologici agravează sau precipită ejacularea precoce. Motiv pentru care tratamentul poate implica intervenţii terapeutice.
Principial, acestă disfuncție este tratată diferit funcție de caracterul ei (înnăscut sau dobândit). Astfel:
1) Ejacularea precoce înnăscută – are caracter cronic, este naturală, este prezentă încă de la începutul vieții și se asociază de obicei cu etiologie neurobiologică și genetică. Definiția cea mai răspândită la nivel mondial este promovată de Societatea Internațională pentru Medicină și Sexualitate și face trimitere la durata IELT (Timp de latență ejaculatorie intravaginală), după cum urmează …EP este “o disfuncție masculină caracterizată de faptul că ejacularea se petrece de fiecare dată, în mai puțin de un minut de la penetrarea vaginală (timp IELT), și se îndeplinesc următoarele condiții:
a) există incapacitate de a întârzia ejacularea la toate sau aproape toate contactele sexuale vaginale
b) acestă inabilitate este urmată de consecințe negative – distres, îngrijorare, frustrare și/sau evitarea intimității sexuale, cu afectarea relației.”
2) Ejacularea precoce dobândită – în acest caz ea nu este neapărat prezentă în toate ocaziile și are cauze diferite de natură medicală și psihologică. Acest subtip este asociat în special cu factorii culturali și relaționali și nu se raportează neapărat la durata IELT. Există două situații diferite: fie IELT este mic și disfuncția apare ocazional, fie IELT este normal dar există totuși o percepție eronată despre acesta. Literatura de specialitate nu elaborează o definiție specifică în cazul EP dobândite.
CAUZE
Triggerele pot fi de ordin:
1) Genetic și medical – studiile au arătat că în unele cazuri există o predispoziție a sistemului nervos pentru EP, și/sau o predispoziție genetică în acest sens .Din perspectivă medicală factorii de risc care apar sunt de natură endocrină (deficiențe hormonale, afecțiuni – hipertiroidism), urologică (prostatite, infecții sau inflamații, răni, intervenții medicale pentru circumcizie) sau neurologică (legate de dezechilibrul dintre nivelele de serotonină și dopamină – neurotransmițători responsabili cu activitatea și răspunsul sexual masculin sau cu hipersensibilitatea peniană.) Principial, factorii genetici și medicali au cea mai mare importanță în cazul EP permanentă, cronică.
2) Factori culturali și relaționali – se manifestă în ambele subtipuri de EP, dar sunt asociați cu mai mare prevalență asupra EP dobândite și vizează:
-Zona psihorelațională – factori cognitivi, comportamentali, emoționali, relaționali
-Zona psihologică sistemică – patologii severe – tulburări de personalitate, tulburare bipolară, maniaco-depresivă, persoane cu sindrom TOC, depresie cronică, anxietate generalizată, schizofrenie, probleme de personalitate, temperamente evitante, dependete, borderline, persoane care suferă de PTSD, cei care au deficit de atenție, persoanele hiperactive .
– Zona psihologică – patologii mai puțin severe – distres, nevroze, probleme trecătoare, probleme pe bază de deficit de dezvoltare psihosexuală (persoane care nu își cunosc și nu înțeleg propria sexualitate, pe cea a partenerului, etc)
– Alte comorbidități – disfuncții masculine sexuale asociate sunt disfuncția erectilă (DE), tulburarea de dorință masculină (lipsa de dorință), și disfuncțiile sexuale feminine, consumul de droguri și alcool. Cele mai comune în cazul bărbaților sunt disfuncțiile erectile și ejaculatorii dobândite.
Efecte psihologice
- Ejacularea precoce poate scădea încrederea în sine.
- Îi poate face pe bărbați reticenți în a începe noi relații. Sau poate duce la îngrijorarea că un partener ar putea căuta o relație cu o altă persoană.
- În cadrul unei relații, bărbații se pot simți neînțeleși, că partenerul lor nu este conștient de gradul de frustrare și umilință pe care o experimentează în mod regulat.
- Partenerii lor pot suferi în tăcere de teama de a nu-și supăra și mai mult bărbatul sau pot deveni frustrați de aparenta lipsă de dorință a bărbatului de a aborda problema.
Probleme de ordin psihologic
Din perspectivă istorică, EP a fost privită ca o problemă emoțională care își are rădăcinile în depresie, anxietate și vinovăție.
Beneficiile psihoterapiei
Abordările psihoterapiei pun accent pe controlul ejaculării prin învățarea de noi tehnici, câștigarea încrederii, diminuarea anxietății și învățarea unei comunicări mai bune.
TEHNICI DE INTERVENȚIE CBT
Intervenția în terapia cognitiv comportamentală lucrează (individual și în cuplu):
a) Cognițiile – se urmărește schimbarea cognițiilor dezadaptative și crearea unei atitudini pozitive față de sex și implicarea partenerilor cu asumarea responsabilității, abordarea flexibilă și relaxată a sexualității asumate și pregătirea emoțională (acceptarea propriilor sentimente despre EP, conștientizarea diferenței dintre cogniții, acțiuni și emoții)
b) Comportamentele – se urmărește disciplinarea de sine, relaxarea fizică și folosirea tehnicilor de pasing
c) Emoțiile – facilitează construirea unui fel de a funcționa al pacientului conform principiului “sunt suficient de bun”, acceptare, apreciere de sine, trasformarea emoțiilor negative în emoții pozitive
La nivel interpersonal se lucrează pe cooperare în cuplu, empatie emoțională reciprocă și iertare.
Exemple de cogniții dezadaptative: „Dacă partenera mea nu are de fiecare dată orgasm, eu nu sunt destul de bărbat pentru ea.”
Beneficii ale flexibilizării lor: „Orgasmul feminin nu este un scop în sine, fiecare dintre parteneri este responsabil pentru propria plăcere. Capacitatea orgasmică a unei femei depinde și de factori asupra cărora bărbații nu pot avea control.”
d) Tehnica stop – start – care se referă la stimularea peniană înainte de ejaculare, apoi oprirea stimulării, și reînceperea după o mica perioadă de acomodare sau pauză (în cazul masturbării)
e) Tehnica unui continuum excitatoriu – este cea mai indicată tehnică.
f) Tehnici de relaxare – tehnici care permit relaxarea psihică și apoi fizică
g) Tehnica Kegel – exerciții pentru îmbunătățirea contractilității mușchilor perineali
Pentru programare:
Pingback: Despre problemele sexuale - Psiholog Maria Silaghi