Psihologie

Periclitată de sindromul bournout este o persoană care:

1. pe parcursul mai multor săptămâni observă la propria persoană senzaţii puternice de epuizare
2. prezintă o diminuare considerabilă a performanţei
3. trăieşte experienţe de înstrăinare faţă de activitatea sa, faţă de colegi, precum şi faţă de instituţie
4. suprasolicitarea emoţională generează o stare afectivă exagerată, care e insuportabilă

Burnout-ul este o stare de epuizare fizică și emoțională. Poate să apară atunci când experimentați stres pe termen lung la locul de muncă sau când ați lucrat într-un rol epuizant din punct de vedere fizic sau emoțional pe o perioadă lungă de timp.

Semne comune de epuizare:

• Senzație de oboseală sau epuizare de cele mai multe ori
• Te simți neputincios, prins și/sau învins
• Senzație de detașare/singur pe lume
• Având o perspectivă cinică/negativă
• Îndoială de sine
• Amâni sau îţi ia mai mult timp pentru a face lucrurile
• Te simți copleșit

Viețile noastre sunt pline de „trebuie” și iar „trebuie”. Supradozele cu „trebuie” ne îndepărtează de sentimentul de alegere, libertate și autonomie.

Cât de mult îl consumi pe „trebuie”? Dacă ai ţine o simplă socoteală, cam cât ar fi cantitatea? 5, 10, 50, 100 pe zi?

Pentru ca o persoană să fie considerată un consumator compulsiv, trebuie să mănânce cantități mari de mâncare indiferent dacă îi este sau nu foame. 

Mâncarea excesivă și compulsivă este situația în care cineva se simte obligat să mănânce atunci când nu îi este foame și care nu se poate opri când s-a săturat. 

Afectează mai mulți oameni decât anorexia și bulimia și poate fi dăunătoare sănătății. Persoanele cu această problemă se descriu ca mâncători de confort sau dependenți de alimente, şi-apoi se simt vinovate.

• mâncatul unei cantități semnificativ mai mari de alimente decât ar mânca majoritatea oamenilor în două ore.
•  pierderea controlului asupra cantității de alimente ingerate
•  mănânci până când simți disconfort;
•  mănânci mai rapid decât ceilalți oameni;
•  mănânci cantități mari de mâncare și atunci când nu simți o senzație fizică de foame;
•  te simți trist, dezgustat sau foarte vinovat la sfârșitul mesei;
•  mănânci singur pentru că ți-e rușine de cât de mult mănânci și nu vrei să fii văzut de ceilalți;
•  te îngrijorează relația ta cu mâncarea;
•  nu compensezi mâncatul compulsiv cu activități „purgative” precum: vomitat, luarea laxativelor, postit, exercițiu fizic excesiv.

Una dintre cele mai dificile sarcini pentru părinți este să-i facă pe cei mici să mănânce suficiente legume. Lupta dintre copii și legume este de lungă durată, fără nicio soluție practică disponibilă. Copiii preferă întotdeauna sandvișurile și prăjiturile, decât mazărea și morcovii. Dar suntem conștienți de faptul că nu există nimic mai hrănitor și mai sănătos decât legumele colorate. Bogate în antioxidanți, fibre și minerale, legumele vă protejează copilul împotriva bolilor cronice mai târziu în viață. Acest lucru este important să le inspiraţi copiilor obiceiuri bune de a mânca legume.

Adevărul neplăcut este că îndrăgostirea este, în anumite privințe, imposibil de distins de o patologie severă. Schimbările de comportament amintesc de psihoză și, din punct de vedere biochimic, dragostea pasională imită îndeaproape abuzul de substanțe. Apărând în serialul BBC Body Hits pe 4 decembrie 2002, Dr. John Marsden, șeful Centrului Național Britanic pentru Dependență, a spus că dragostea creează dependență, asemănătoare cu cocaina și viteza. Sexul este o „capcană”, menită să lege partenerii.

Helen Fisher de la Universitatea Rutger sugerează un model în trei faze de îndrăgostire. Fiecare etapă implică un set distinct de substanțe chimice. BBC a rezumat-o succint și senzațional: „Evenimentele care au loc în creier atunci când suntem îndrăgostiți au asemănări cu bolile mintale ”.