Da. Mai. Curaj.
Trei cuvinte pentru zilele în care uiți să mergi mai departe
Chiar dacă un aer fierbinte se simţea în aer de la soarele înfipt în ziua mare, Philantropia continuă să zâmbească.
Gândul îi fugea doar la acel volum, “Psihoterapii, teorii, metode, intervenţii” – piesa cu drepturile rezervate, pe care şi l-ar fi dorit şi cu un semn de carte, simbol de schimbare. Ultima carte care-i lipsea de pe raftul bibliotecii.
Parcurse coridorul, ca o trecere strâmtă. Se opri. Rămase pe loc, cu ochii strânşi, simţind cum sinele îmbrăţişa eul, parcă filtrându-se prin ea ca o adiere de vânt izolat.
De ce? se întreba. De ce îmi doresc acest volum? Clar! De a acumula mai multe informaţii legate de psihoterapii, psihanaliză, soluţii, de persoană, răspunsuri la întrebări magice.
Aşezată pe pat, scria povestea promisă, ascultând la cască – jazz. Acordurile se auzeau ca un ecou peste gândurile ei. Gânduri pierdute prin cărţi, unele derizorii, altele interesant de pătruns dar toate aveau acelaşi etalon: clopoţelul pictat cu mim în lumină: “Mim, băieţelului din petale”
***
“Au fost trei cuvinte: Da, Mai, Curaj.
“Da” e moneda cu o singură petală, fluturând timid cuvinte colorate, dar îndrăgostit de speranţă, optimism, de nume pe care îl pronunţa în gând.
“Mai” îi place să împarte polenul cu ceilalţi în acelaşi univers, cu dăruire, îmbrăţişări nepovestite peste vise spre împlinite aşezate în ordine, pictând umbre cu gândurile tremurătoare pe trupul – timp tăcut.
“Curaj” e mireasma care dăinuie de zâmbet, soluţionând orice problemă, nu astăzi, nu ieri, ci mereu… . Întredeschis în destăinuri tainice.
“Opreşte-te!” îi spuse
“E doar o poveste în care un băieţel este da, mai, curaj, acel gen, fără clişee, care respiră doar optimism, ambalat în dorinţă, fericire şi împlinire, tango neatins, lipsit de reproş, imaginaţie, şah emotionant, de foame, ca un arcuş agitat în sfârşit pe roze bipolare spre clocot.
“Poate…”
“Depinde…”
“Câteodată”
“Stiu”
“Mereu”
“Hmmm… Vrei să ne jucăm?
“Hmmm… .”
“ Închide ochii şi caută, cândva, odată, bucata de măr cu parfum de mare. Deschide-o delicat, respiră şi inspiră inima care cerşeşte mesaje noi, cu brumă dulce de simţuri. Inhalează aroma şi caligrafiază aerul fierbinte. Nu ofta, neîmbobocit băieţel! Respiră, inspiră, muzica care intră în mintea ta, pe trupul inimii, mugur neconsumat, de dor, de tine, de linişte, de reverie… 1, 2, 3, e linişte! Linişte invadată de iarbă şi fluturi. Fluturi cu dute-vino, într-o seară împotmolită cu ea, portocala tăiată-n felii, pe litera ta.
“Mda… . “
“Gândeşte-te doar la… linişte, la… tine, în tine, pe dinafară, desface-te de tine, de amintiri cenzurate, alunecă în starea de onomatopee, şi sădeşte cea mai frumoasă vară, prinde-i toate florile în braţe.
“(tăcere)”
“Da, Numai, Oricum, desenaţi peste tot dorinţa, emoţia voastră, cu subînţeles. Mim, relaxează-te, relaxează-te, şi simte cuvintele, simte-le. Imaginează-ti că atingi fiecare respiraţie, o stăpâneşti până la răsărit. Îmbracă povestea de verde pe al tău suflet, din tine. Înfruptă-te cu ea din tine, cu tine din ea, şi o gură de stele – nectar secret. Sculptează în inima ta, fericirea, cuvânt cu noroc, unu, doi, trei, de-acum va fi ancora ta.”
