Călătorie interioare

Acceptarea de sine este exact ceea ce sugerează numele: starea de acceptare completă a sinelui. Adevărata acceptare de sine este să îmbrățișezi cine ești, fără nicio calificare, condiții sau excepții (Seltzer, 2008).

Pentru o definiție academică, putem apela la definiția de lucru a lui Morgado și colegii (2014):

„[Acceptarea de sine este] acceptarea de către un individ a tuturor atributelor sale, pozitive sau negative.”

Această definiție subliniază importanța acceptării tuturor fațetelor sinelui. Nu este suficient să îmbrățișezi pur și simplu ceea ce este bun, valoros sau pozitiv despre tine; pentru a întruchipa o adevărată acceptare de sine, trebuie să îmbrățișezi și părțile mai puțin dorite, negative și urâte ale tale.

Nu este ușor să acceptăm lucrurile pe care dorim cu disperare să le schimbăm despre noi înșine; totuși – contraintuitiv – doar acceptându-ne cu adevărat pe noi înșine putem începe chiar procesul de auto-îmbunătățire semnificativă.

Cu alte cuvinte, trebuie mai întâi să recunoaștem că avem trăsături și obiceiuri nedorite înainte de a începe călătoria către transformare.

Ai observat vreodată diferențe clare în modul în care se comportă unii bărbați, în funcție de nivelul lor de maturitate? Nu e vorba doar de vârstă, ci de o serie de trăsături și atitudini care definesc un bărbat cu adevărat matur.

Iată o comparație rapidă între bărbații maturi și cei imaturi:

Furia e o emoție normală, dar știm cu toții cât de copleșitoare poate fi. Vrei să scapi de tensiunea aia rapid? Iată 5 trucuri simple care te ajută să-ți găsești calmul:

1. Pauză & Respiră adânc

Simți că fierbi? Ia o pauză, chiar și de un minut. Inspiră lent pe nas, ține-ți respirația un pic, apoi expiră prelungit pe gură. Repetă de câteva ori. Ajută instant să-ți calmezi sistemul nervos!

2. Gândește înainte să vorbești

În focul emoțiilor, e ușor să spui lucruri pe care le regreți. Dă-ți un moment să procesezi. Ești furios? Numește-o! Recunoașterea emoției te ajută să o gestionezi mai bine. Apoi, alege-ți cuvintele cu grijă.

Observ, din practica din cabinet, multe astfel de percepţii care ne ghidează şi ne controlează relaţia cu noi înşine, cât şi cu cei din jurul nostru.

Este important să clarificăm de la început că nu există „oameni urâţi” din punct de vedere psihologic în sensul unei condamnări inerente. Psihologia nu etichetează oamenii ca fiind „urâți” sau „frumoși” pe baza trăsăturilor lor interioare.