Viața se întinde până la balamaua orizontului, peste care scârțâie în vânt mâna cerului… Pe malul destinului, stau astăzi liniștită și mă uit în spate la fiecare zi rotundă, la această istorie personală scrisă pas cu pas. Privesc în urmă cu ochii așezați în cuvinte care se privesc, la rândul lor, asortate coloristic, creând un relief unic – relieful propriei mele existențe.
Dacă aș privi acest parcurs ca un simplu observator, firul poveștii mele ar putea părea o colecție eclectică de titluri și căutări. Am fost, pe rând sau în paralel, operator calculator, redactor, creator de conținut pentru un site cultural și DJ radio. Am gestionat lumi digitale ca administrator de site și de magazin online. Mi-am descărcat sufletul în rânduri așezate pe hârtie ca poet, dar și ca autor al unui roman publicat în 2010. Mai târziu, am ghidat minți și inimi ca psiholog, psihoterapeut, profesor de psihologie și creator de ghiduri şi povești terapeutice.
La prima vedere, sunt teritorii diferite. În realitate, sunt doar nuanțele aceluiași relief pe care l-am bătătorit cu pași desculți.
Fundația: Educația, munca și oamenii care mi-au luminat drumul
De mică am fost învățată că doar cartea te ajută în viață, o convingere profundă de care mă țin cu tărie și astăzi. Privind în urmă la toate formările, studiile și cursurile pe care le-am făcut de-a lungul anilor, nu îmi pare rău nicio secundă. Fiecare pagină citită și fiecare examen susținut au fost cărămizi la temelia omului de astăzi.
Nu am avut un drum pavat cu privilegii și nu am evoluat prin compromisuri. Tot ce am construit s-a bazat pe resurse proprii: pe muncă brută, o curiozitate nativă insațiabilă și, mai presus de orice, pe o coloană vertebrală intactă. Pe acest drum al cunoașterii, am avut însă norocul și binecuvântarea de a întâlni mentori extraordinari – oameni care m-au șlefuit, m-au inspirat și au crezut în potențialul meu atunci când aveam mai mare nevoie. Datorită lor, am învățat nu doar teorie, ci și arta de a privi dincolo de aparențe.
Nu m-am lăsat bătută niciodată. Chiar și atunci când viața sau oameni din jur, mai puțin generoși, mi-au spus „nu poți”, acel refuz a devenit combustibilul meu: în sinea mea, știam că pot și mai mult.
