Când vorbim despre dificultăți sexuale în cuplu, soluția nu este întotdeauna „mai mult sex”.
Uneori, ceea ce lipsește nu este dorința de apropiere, ci siguranța, comunicarea, timpul pentru conectare și libertatea de a explora fără presiunea performanței.
Sexualitatea este o parte importantă a relației de cuplu, dar nu există separat de emoții, de imaginea pe care o avem despre noi înșine și de felul în care ne raportăm la partener.
De aceea, în terapia sexuală, lucrăm nu doar cu comportamentul sexual, ci și cu ceea ce se află în spatele lui.
Când sexualitatea devine o sursă de presiune
Pentru unele cupluri, apropierea sexuală ajunge să fie asociată cu întrebări precum:
„Oare voi putea?”
„Oare voi avea dorință?”
„Oare voi avea erecție?”
„Oare voi ajunge la orgasm?”
„Oare îl/o voi satisface?”
Atunci când fiecare experiență sexuală devine un fel de test, corpul poate răspunde la presiune prin tensiune, evitare sau blocaj.
În loc ca intimitatea să fie un spațiu al plăcerii și al apropierii, ea poate deveni un spațiu al evaluării.
În terapia sexuală, unul dintre obiective poate fi tocmai reducerea acestei presiuni și reconstruirea unei relații mai relaxate cu propriul corp și cu partenerul.
Preludiul: mai mult decât o etapă înaintea sexului
Preludiul este adesea privit strict ca o etapă care precede actul sexual.
Din perspectivă terapeutică, însă, poate fi privit și ca un spațiu pentru încetinire, explorare și conectare.
Atingerea, apropierea, sărutul, contactul vizual și explorarea senzorială pot permite celor doi parteneri să fie mai atenți la ceea ce simt, la ceea ce le place și la limitele celuilalt. Nu există o rețetă universală pentru preludiu. Ceea ce este important este ca apropierea să nu fie trăită ca o obligație, ci ca o experiență în care ambii parteneri pot comunica și pot fi prezenți.
Uneori, întrebarea importantă nu este: „Ce trebuie să facem?”, ci: „Cum ne putem simți mai aproape unul de celălalt?”
Sensate Focus – întoarcerea către senzații
În terapia sexuală pot fi utilizate exerciții de tip Sensate Focus, dezvoltate în cadrul terapiei sexuale de Masters și Johnson.
Aceste exerciții urmăresc, printre altele, diminuarea anxietății de performanță și orientarea atenției către senzațiile corporale, atingere și experiența prezentă.
Accentul se poate muta de la:
- „Trebuie să funcționez.”
- „Trebuie să am orgasm.”
- „Trebuie să îmi satisfac partenerul.”
Către:
- „Ce simt?”
- „Ce îmi place?”
- „Cum reacționează corpul meu?”
- „Pot să fiu prezent(ă) fără să mă evaluez?”
Este o schimbare importantă: de la performanță la experiență.
În anumite situații, exercițiile pot presupune atingere fără obiectivul de a ajunge la contact sexual sau orgasm. Astfel, cuplul poate învăța treptat să se bucure din nou de apropiere fără ca fiecare atingere să fie interpretată ca o invitație sau ca o etapă obligatorie către sex.
Exercițiile sunt adaptate situației fiecărui cuplu și sunt introduse în funcție de obiectivele terapeutice.
Când trupul își amintește limbajul dorinței
Sexul e ca un vals în care limbajul coapselor hipnotizează rațiunea, unde senzualitatea mângâie cu intensitate, iar trupul se lasă purtat de foamea întredeschisă a ritmului și a tonalității, fără măsură, doar volum al unui trup jucăuș.
Trăiești și retrăiești jocul dorinței neobosite.
Singurul limbaj rămâne sărutul — tăietor de fructe — lăsând să se scurgă, îndelung, sentimente și senzații fără cuvinte.
Degete ce înfloresc din propria esență.
Poate că, uneori, sexualitatea este tocmai această întoarcere la un limbaj pe care corpul îl cunoaște înainte ca mintea să-l poată explica: atingere, ritm, apropiere, respirație, prezență.
Iar când presiunea dispare, corpul poate începe din nou să vorbească.
Conectarea emoțională este parte din sexualitate
Putem vorbi despre tehnici, exerciții și comportamente sexuale, însă există un aspect care nu poate fi ignorat: relația dintre cei doi parteneri.
Corpul poate fi prezent, dar dacă între cei doi există tensiune, resentimente, teamă, conflicte nerezolvate, presiune sau lipsă de siguranță, intimitatea poate deveni dificilă.
Uneori, dificultatea sexuală este și un semnal că relația are nevoie de atenție.
Asta nu înseamnă că orice problemă sexuală este „doar psihologică” sau că este întotdeauna cauzată de relație. Factorii biologici, medicali, psihologici și relaționali se pot combina și este important ca aceștia să fie luați în considerare în evaluarea terapeutică.
Intimitatea nu înseamnă doar sex
Uneori, apropierea începe cu lucruri foarte simple:
- o conversație sinceră,
- o atingere fără așteptări,
- un „Ce îți place?”,
- un „Cum te simți?”,
- un „Este în regulă?”,
- un „Nu trebuie să ne grăbim.”
Aceste gesturi pot crea un sentiment de siguranță și pot face loc unei forme mai autentice de intimitate.
Pentru că intimitatea nu se construiește doar prin ceea ce facem împreună, ci și prin felul în care ne simțim unul lângă celălalt.
Când dorința are nevoie de spațiu
Dorința sexuală nu funcționează întotdeauna la comandă. Pentru unele persoane, dorința apare spontan. Pentru altele, ea poate apărea mai degrabă ca răspuns la apropiere, stimulare și un context în care există siguranță și disponibilitate emoțională.
De aceea, presiunea de tipul „ar trebui să am chef” poate deveni ea însăși un obstacol. Uneori, este nevoie să facem loc dorinței, nu să o forțăm.
Iar acest lucru poate însemna să învățăm din nou să ne ascultăm corpul, să comunicăm mai clar cu partenerul și să renunțăm treptat la ideea că sexualitatea trebuie să arate într-un anumit fel.
Terapia sexuală nu înseamnă doar rezolvarea unei probleme
Terapia sexuală poate fi un spațiu în care partenerii învață să vorbească despre lucruri despre care poate nu au reușit niciodată să vorbească deschis despre:
- dorință.
- rușine.
- limite.
- plăcere.
- respingere.
- nesiguranță.
- corp.
- nevoia de apropiere.
Uneori, schimbarea nu începe prin a face mai mult. Începe prin a simți mai mult, a comunica mai mult și a pune mai puțină presiune.
Sexualitatea nu există separat de relație
Iar conectarea emoțională poate deveni terenul pe care intimitatea se reconstruiește, pas cu pas.
Dacă există dificultăți persistente legate de dorință, excitație, orgasm, durere, erecție, ejaculare, evitarea contactului sexual sau apropierea în cuplu, terapia sexuală poate oferi un spațiu confidențial pentru înțelegerea problemei și pentru construirea unui plan terapeutic adaptat nevoilor fiecărui cuplu.
