Psihologie

Dispareunia, sau actul sexual dureros, este o afecțiune adesea asociată cu femeile. Totuși, este esențial de știut că dispareunia masculină există și, deși mai puțin discutată, poate afecta semnificativ calitatea vieții sexuale și emoționale a bărbaților. Durerea poate varia de la o senzație ușoară de disconfort până la o durere intensă, înțepătoare sau arzătoare, care apare înainte, în timpul sau după ejaculare, sau chiar în timpul penetrării.

Ca și în cazul altor disfuncții sexuale, dispareunia masculină poate avea cauze complexe, atât fizice, cât și psihologice. Este crucial să se excludă întotdeauna cauzele medicale subiacente înainte de a aborda aspectele psihologice.

Disfuncția erectilă (DE), adesea denumită impotență, este o afecțiune mult mai comună decât ați crede și, din păcate, încă înconjurată de un stigmat inutil. Mulți bărbați se confruntă cu dificultăți în a obține sau menține o erecție suficient de fermă pentru un act sexual satisfăcător. Dacă vă numărați printre ei, este bine să știți că există soluții.

Pe scurt, DE este incapacitatea persistentă sau recurentă de a atinge și/sau de a menține o erecție adecvată pentru a permite o activitate sexuală satisfăcătoare. Aceasta nu este doar o problemă fizică; impactul său se extinde adesea asupra sănătății emoționale, relațiilor și calității generale a vieții.

Per ansamblu, studiile au indicat o prevalență între 10 – 20% din totalul populației masculine, procentul fiind mai aproape de 20%. În fapt, mai departe de studiile științifice, prevalența reală este considerată ca fiind mult mai mare, incidența disfuncției fiind strâns legată de înaintarea în vârstă.

De exemplu, înainte de pragul de 40 de ani DE este rar raportată statistic, dar prevalența crește treptat odată cu vârsta, ajungându-se ca mai mult de jumătate din bărbații de peste 70 de ani să sufere din această cauză. DE este progresivă și practica demonstrează că o mare parte din persoanele care sunt afectate de acest tip de disfuncție nu o raportează (din considerente culturale sau educaționale), prin urmare accesul la tratament este dificil și insuficient.