Există pierderi despre care putem vorbi. Și există pierderi pentru care cuvintele par insuficiente.
Pierderea unei persoane dragi, încheierea unei relații, divorțul, pierderea unui loc de muncă, a unei sarcini, a unei forme de siguranță sau chiar pierderea unui viitor pe care ni l-am imaginat pot lăsa în urmă un gol profund.
Uneori, nu suferim doar pentru ceea ce am pierdut, ci și pentru ceea ce acea pierdere a schimbat în noi.
Trauma și pierderea pot modifica felul în care gândim, simțim, relaționăm și privim viitorul.
Ce înseamnă pierderea din punct de vedere psihologic?
Pierderea reprezintă o schimbare semnificativă în viața unei persoane, care poate presupune dispariția unei persoane, a unei relații, a unui rol, a unui statut, a unei oportunități sau a unei imagini despre viitor.
Nu toate pierderile sunt trăite în același mod.
Pentru o persoană, încheierea unei relații poate reprezenta o schimbare dificilă, dar gestionabilă. Pentru alta, aceeași experiență poate activa sentimente profunde de abandon, respingere sau nesiguranță, mai ales dacă există experiențe dureroase anterioare.
De aceea, intensitatea suferinței nu poate fi măsurată doar prin ceea ce s-a întâmplat, ci și prin semnificația pe care pierderea o are pentru persoana care o trăiește.
Doliul – o reacție firească la pierdere
Atunci când pierdem ceva sau pe cineva important, apare procesul de doliu. Doliul nu înseamnă doar tristețe. Poate include o gamă largă de emoții și reacții:
- tristețe și dor;
- furie;
- vinovăție;
- neputință;
- teamă;
- confuzie;
- singurătate;
- dificultăți de concentrare;
- oboseală;
- tulburări ale somnului;
- modificări ale apetitului;
- retragere socială;
- dificultatea de a găsi sens;
- senzația că viața nu mai are aceeași direcție.
Uneori putem plânge mult. Alteori putem simți că nu putem plânge deloc. Putem avea zile în care ne simțim mai bine și apoi, aparent fără avertisment, o melodie, un loc, o fotografie sau o amintire poate readuce durerea cu aceeași intensitate.
Acest lucru nu înseamnă că „ne întoarcem de la zero”. Procesul de doliu nu este liniar.
Nu există un calendar universal al doliului
Una dintre presiunile pe care le resimt oamenii după o pierdere este ideea că „ar trebui deja să fie bine”. Dar nu există o perioadă standard în care o persoană trebuie să termine doliul.
Fiecare om procesează pierderea în propriul ritm, în funcție de relația avută cu ceea ce a pierdut, de experiențele anterioare, de resursele personale și de sprijinul pe care îl are. Vindecarea nu înseamnă că nu vei mai simți niciodată tristețe. Înseamnă, mai degrabă, că durerea începe treptat să își găsească un loc în povestea ta, fără să îți ocupe întregul prezent.
Când poate fi asociată pierderea cu trauma?
Nu orice pierdere reprezintă o traumă. O experiență poate avea însă un caracter traumatic atunci când persoana este expusă unui eveniment care îi depășește resursele obișnuite de adaptare și îi afectează profund sentimentul de siguranță.
Pierderea poate fi deosebit de dificilă atunci când este:
- bruscă sau neașteptată;
- violentă sau asociată unui eveniment traumatic;
- însoțită de circumstanțe care nu au putut fi procesate emoțional;
- asociată cu experiențe anterioare de abandon sau pierdere;
- însoțită de un sentiment intens de neputință sau vinovăție.
În astfel de situații, persoana poate experimenta nu doar durerea doliului, ci și reacții asociate traumei.
Pot apărea amintiri intruzive, coșmaruri, hipervigilență, evitarea anumitor locuri sau conversații, dificultatea de a se simți în siguranță sau o stare persistentă de alarmă. Uneori nu doare doar ceea ce s-a pierdut.
Doare și felul în care s-a produs pierderea.
Când pierderea schimbă felul în care vezi lumea
După o experiență profund dureroasă, unele dintre convingerile noastre despre viață pot fi puse sub semnul întrebării.
„Oamenii nu rămân.”
„Nu mai pot avea încredere.”
„Dacă iubesc, voi pierde.”
„Trebuie să fiu mereu atent.”
„Nu sunt în siguranță.”
„Nu voi mai putea fi niciodată bine.”
Aceste gânduri pot apărea ca o încercare a minții de a găsi o explicație și de a preveni o nouă suferință. Problema apare atunci când strategiile construite pentru a ne proteja încep să ne limiteze viața. Putem evita apropierea emoțională, putem deveni excesiv de vigilenți, putem controla situațiile sau putem încerca să nu mai simțim nimic pentru a nu mai fi răniți.
Vinovăția după pierdere
Una dintre cele mai dureroase experiențe după o pierdere poate fi vinovăția.
„Dacă aș fi făcut ceva diferit?”
„Dacă aș fi observat mai devreme?”
„Dacă aș fi spus altceva?”
„Dacă aș fi fost acolo?”
Mintea se întoarce la momentul pierderii și încearcă să găsească o variantă în care lucrurile ar fi putut fi diferite. Aceste întrebări sunt omenești. Ele pot reprezenta o încercare de a recâștiga un sentiment de control într-o situație în care am simțit că nu avem control.
În psihoterapie, vinovăția poate fi explorată cu atenție, diferențiind între responsabilitatea reală și responsabilitatea pe care ne-o asumăm retrospectiv pentru lucruri pe care nu le puteam controla.
Pierderea unei relații este tot o pierdere
Doliu nu apare doar după moartea unei persoane.
Putem trece printr-un proces de doliu și după:
- o despărțire;
- un divorț;
- pierderea unei relații de prietenie;
- pierderea unei sarcini;
- pierderea unui loc de muncă;
- schimbarea unei situații familiale;
- pierderea unei identități sau a unui rol;
- renunțarea la un proiect important;
- pierderea unui viitor pe care ni l-am imaginat.
În cazul unei despărțiri, de exemplu, nu pierdem doar persoana. Putem pierde rutina, planurile comune, sentimentul de apartenență, identitatea de cuplu și imaginea viitorului construit împreună.
De aceea, durerea unei despărțiri nu trebuie minimalizată.
Uneori plângem nu doar omul pe care l-am pierdut, ci și viața pe care credeam că o vom avea împreună.
A merge mai departe nu înseamnă să uiți
Există o diferență între a uita și a integra. Nu trebuie să ștergem o experiență pentru a putea continua să trăim.
Putem păstra amintirea unei persoane și să continuăm să construim relații. Putem recunoaște că o relație a fost importantă și să alegem să mergem mai departe. Putem accepta că o anumită etapă s-a încheiat și să descoperim treptat cine suntem după ea.
Vindecarea nu presupune absența durerii, ci schimbarea relației pe care o avem cu ea.
La început, durerea poate ocupa aproape tot spațiul interior. Cu timpul, pentru multe persoane, ea începe să coexistă cu alte lucruri: cu bucuria, cu relațiile, cu proiectele, cu speranța și cu momentele de liniște.
Când este recomandată psihoterapia?
Nu este nevoie să aștepți ca suferința să devină „suficient de gravă” pentru a cere ajutor.
Psihoterapia poate fi un sprijin atunci când simți că nu mai reușești să procesezi singur ceea ce s-a întâmplat.
Poate fi utilă dacă:
- durerea rămâne copleșitoare;
- ai dificultăți importante de funcționare în viața de zi cu zi;
- te simți blocat în trecut;
- apar frecvent vinovăția sau autoînvinovățirea;
- ai coșmaruri sau amintiri intruzive;
- eviți constant situațiile asociate pierderii;
- simți anxietate sau atacuri de panică;
- nu mai reușești să ai încredere în oameni;
- te-ai izolat de cei apropiați;
- ai dificultăți persistente de somn;
- simți că pierderea a activat răni emoționale mai vechi;
- nu mai reușești să vezi un viitor posibil.
Psihoterapia nu poate schimba ceea ce s-a întâmplat.
Dar poate ajuta la înțelegerea și procesarea experienței, la identificarea gândurilor care mențin suferința, la recâștigarea sentimentului de siguranță și la reconstruirea unei relații mai echilibrate cu tine și cu ceilalți.
Psihoterapia pentru traumă și pierdere în Oradea și online
Atunci când treci printr-o pierdere sau printr-o experiență traumatică, poate fi dificil chiar și să faci primul pas către ajutor.
În cadrul psihoterapiei, putem crea un spațiu în care experiența ta să poată fi privită fără grabă, fără judecată și fără presiunea de a „trece peste”.
Putem lucra asupra emoțiilor, gândurilor și comportamentelor care au apărut după pierdere și asupra modului în care această experiență îți influențează în prezent relațiile, încrederea, siguranța și imaginea despre viitor.
Psihoterapia poate fi realizată în cabinet în Oradea sau online, în funcție de nevoile și posibilitățile tale.
Nu trebuie să uiți pentru a putea merge mai departe
Unele pierderi nu pot fi reparate.
Unele întrebări poate că nu vor primi niciodată răspunsul pe care ni l-am dorit.
Unele absențe vor rămâne parte din povestea noastră.
Dar faptul că ai pierdut ceva important nu înseamnă că ai pierdut și posibilitatea de a construi mai departe.
Poți păstra iubirea fără să rămâi blocat în trecut.
Poți păstra amintirea fără să renunți la prezent.
Poți recunoaște că te-a durut fără să lași durerea să definească tot ceea ce urmează.
Vindecarea nu înseamnă să te întorci la omul care erai înainte de pierdere.
Uneori, înseamnă să înveți, cu răbdare, cine ești după ceea ce s-a întâmplat.
Întrebări frecvente despre traumă și pierdere
Cât timp durează procesul de doliu?
Nu există o durată universală. Doliul diferă de la o persoană la alta, iar intensitatea emoțiilor poate fluctua. Important este și modul în care suferința influențează funcționarea de zi cu zi și capacitatea de a continua viața.
O despărțire poate produce traumă?
O despărțire nu este automat o traumă. Totuși, pentru unele persoane, o despărțire poate reactiva experiențe anterioare de abandon, respingere sau nesiguranță și poate produce o suferință psihologică importantă.
Este normal să mă simt vinovat după o pierdere?
Vinovăția este o reacție care poate apărea în doliu. Faptul că te simți vinovat nu înseamnă automat că ești responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat. În psihoterapie, aceste gânduri pot fi analizate și puse în context.
Când ar trebui să merg la psiholog după o pierdere?
Poți solicita sprijin psihologic atunci când simți că durerea este copleșitoare, că nu reușești să îți desfășori activitățile obișnuite, că experiența îți afectează relațiile sau că nu reușești să procesezi ceea ce s-a întâmplat.
Se poate vindeca trauma?
Experiența traumatică nu poate fi ștearsă, dar reacțiile asociate ei se pot modifica. Psihoterapia poate contribui la procesarea experienței, reducerea simptomelor și recâștigarea unui sentiment de siguranță și control.
Când ai nevoie de ajutor, nu trebuie să aștepți să doară mai puțin
Poate că încă îți este dor. Poate că încă ești furios. Poate că încă te întrebi „de ce?”. Poate că o parte din tine a rămas în momentul în care totul s-a schimbat.
Nu trebuie să ai toate răspunsurile înainte de a cere ajutor.
Uneori, vindecarea începe atunci când nu mai încercăm să ducem singuri ceea ce este prea greu de dus.
Dacă treci printr-o perioadă dificilă după o pierdere sau simți că o experiență traumatică îți influențează în continuare viața, psihoterapia îți poate oferi un spațiu în care să înțelegi ceea ce ți se întâmplă și să găsești, pas cu pas, o modalitate de a merge mai departe.
Psihoterapie pentru traumă și pierdere
Dacă treci printr-o perioadă de doliu, ai experimentat o pierdere importantă sau simți că o experiență traumatică îți influențează în continuare viața, psihoterapia poate oferi un spațiu de înțelegere, procesare și reconstrucție emoțională.
Nu trebuie să treci singur prin această perioadă.
