Acceptarea de sine este exact ceea ce sugerează numele: starea de acceptare completă a sinelui. Adevărata acceptare de sine este să îmbrățișezi cine ești, fără nicio calificare, condiții sau excepții (Seltzer, 2008).
Pentru o definiție academică, putem apela la definiția de lucru a lui Morgado și colegii (2014):
„[Acceptarea de sine este] acceptarea de către un individ a tuturor atributelor sale, pozitive sau negative.”
Această definiție subliniază importanța acceptării tuturor fațetelor sinelui. Nu este suficient să îmbrățișezi pur și simplu ceea ce este bun, valoros sau pozitiv despre tine; pentru a întruchipa o adevărată acceptare de sine, trebuie să îmbrățișezi și părțile mai puțin dorite, negative și urâte ale tale.
Nu este ușor să acceptăm lucrurile pe care dorim cu disperare să le schimbăm despre noi înșine; totuși – contraintuitiv – doar acceptându-ne cu adevărat pe noi înșine putem începe chiar procesul de auto-îmbunătățire semnificativă.
Cu alte cuvinte, trebuie mai întâi să recunoaștem că avem trăsături și obiceiuri nedorite înainte de a începe călătoria către transformare.
Pentru a începe să lucrezi asupra ta, primul pas nu este doar acceptarea de sine, ci acceptarea necondiționată de sine. Este relativ ușor să ne acceptăm atunci când tocmai am făcut ceva grozav – am câștigat un premiu, ne-am îndrăgostit sau am început o nouă slujbă fantastică – dar să ne acceptăm pe noi înșine la cel mai mic nivel și cu defectele noastre în ușurare totală este semnul real al sinelui necondiționat -acceptare.
Potrivit terapeutului Russell Grieger (2013), acceptarea necondiționată de sine înseamnă înțelegerea faptului că ești separat de acțiunile tale și de calitățile tale. Acceptați că ați făcut greșeli și că aveți defecte, dar nu le lăsați să vă definească.
Când practicați autoacceptarea necondiționată, puteți începe să vă iubiți, să vă îmbrățișați sinele autentic și să lucrați pentru a vă îmbunătăți trăsăturile și calitățile mai puțin de dorit.
Cum poți începe procesul de acceptare?
Drumul spre acceptarea de sine nu este întotdeauna ușor, dar fiecare pas contează. Iată câteva strategii practice:
- Identifică-ți valorile. Ce este cu adevărat important pentru tine în viață? Concentrează-te pe aceste valori în loc să te compari cu ceilalți. Atunci când acțiunile tale se aliniază cu valorile tale, te simți mai împlinit și mai autentic.
- Fii blând cu tine însuți. Vorbește-ți cu aceeași blândețe și înțelegere pe care ai arăta-o unui prieten bun. Atunci când faci o greșeală, amintește-ți că ești uman și că greșelile fac parte din procesul de învățare.
- Renunță la perfecționism. Perfecționismul este adesea un obstacol major în calea acceptării de sine. Nu trebuie să fii perfect pentru a fi valoros. Încearcă să-ți apreciezi eforturile și progresul, nu doar rezultatul final.
- Recunoaște-ți emoțiile. Nu-ți reprima sentimentele de tristețe, frustrare sau furie. Acceptă-le ca fiind o parte normală a experienței umane, fără a te judeca.
- Practică recunoștința. Concentrează-te pe aspectele pozitive din viața ta, oricât de mici ar părea. Recunoștința te ajută să schimbi perspectiva de la ceea ce îți lipsește la ceea ce ai deja.
Marquita Herald (2015) de pe site-ul web Emotionally Resilient Living spune astfel:
„Poți să te uiți în oglindă și să accepți cu adevărat persoana unică, minunată, în lucru, care se uită la tine?”
Alegerile ne aparţin! Nu există nu se poate şi nici acel imposibil.
De ce există suferinţă? Ca să învăţăm ceva, şi de a vedea şi trăi contrastul: fericirea!
Când treci printr-un tunel, de ce e nevoie să parcurg partea întunecoasă? Să ne bucurăm mai mult de luminiţa de la capătul tunelului, de acea lumină care ne spune că s-a sfârşit, pot să simt, să văd frumuseţea din jur.
